Archive for Books

Ishmael – de Daniel Quinn

Am citit o carte pe care Mihai mi-a recomandat-o mai demult. Ideea era să mă relaxez după școala de vară însă după ce am citit-o “relaxare” este ultimul cuvânt la care m-aș putea gândi pentru a putea descrie starea pe care aceasta ți-o imprimă.

Cele aproape 200 de pagini sunt un dialog între un scriitor aflat într-o perioadă nu foarte bună a vieții lui și o gorilă ce deține niște adevăruri revelatoare despre lume, care încearcă să îl învețe cum să fie salvatorul acesteia, ajutându-l să descopere înțelesul din spatele unei povești pe care toată lumea o cunoaște.

Cei doi vorbesc despre cum suntem cu toții învățați aceleași lucruri ce se transmit din generație în generație, fiind prizonieri ai propriei noastre culturi. E interesant de observat cum spunem povestea evoluției vieții pe pământ, poveste care ne face să credem că lumea a fost creată pentru om, pentru că toate câte s-au întâmplat sunt pentru ca “în sfîrșit să apară omul”, eveniment ce pare să marcheze sfârșitul evoluției, noi fiind apogeul acesteia. Ishmael nu e de acord și printr-o succesiune atât de logică ca o ecuație matematică cu un singur rezultat corect ne arată cum lumea nu a fost creată pentru om ci omul a fost creat pentru lume.

Din discuția lor reiese cum toate problemele cu care se confruntă omenirea acum sunt cauzate de faptul că omul, în căutarea obținerii independenței sale în fața “zeilor” și în încercarea de a găsi “modul/calea corect/ă de a fi” a încălcat legile naturii și a modificat echilibrul acesteia.

Acest lucru nu ne este total străin, pentru că o tot auzim de când avem probleme cu încălzirea globală, însă explicațiile lui Ishmael sunt diferite de cele date de noi înșine și merg mult mai adânc în conținut.

Deși e dur în ce spune, el arată cum degeaba cultivăm mai mult cu intenția de a stopa foamea pe pământ întrucât cu cât cultivăm mai mult, cu atât ne vom înmulți mai mult și deci tot vor exista oameni care vor muri de foame. Este o lege a naturii și conform spuselor lui ar trebui să lăsăm ca natura să își urmeze cursul.

Cei doi vorbesc despre importanța diversității speciilor, despre povestea lui Adam (om) și a Evei (viață) și despre semnificația acesteia, despre Cain și Abel și ce a însemnat de fapt uciderea celui din urmă, despre revoluția agricolă și momentul în care oamenii au preluat povestea istoriei lor însă i-au interpretat greșit înțelesul, despre cultură ca o închisoare, despre evoluție și despre cum omul este doar prima și nu ultima ființă inteligentă, ba chiar despre ce rol ar trebui ca noi să avem pe lume, trăind totodată în armonie cu natura, fără a renunța la civilizație. [pauză de respirație]

Mi-ar fi plăcut ca pe alocuri dialogul să curgă mai repede însă doar din cauză că aș fi vrut să citesc totul dintr-o privire; pe măsură ce înaintează, însă,  discuția devine tot mai “ridicătoare de sprâncene”.

Deși mai am nevoie de puțin timp să diger informația și să o trec prin propriul filtru autorul pune niște probleme importante într-o lumină cel puțin interesantă și vă recomand cu căldură să le parcurgeți din perspectiva lui.

Veți rămâne cel puțin cu niște semne de întrebare legate de modul în care facem lucrurile, despre modul în care le percepem la nivel de specie, despre motivele ce ne determină să acționăm într-un fel și nu într-altul.

Cartea face parte dintr-o trilogie așa că sper în curând să citesc și The Story of B și My Ishmael.

Comments (4)

Dacă nu eşti indispensabil, fă-te!

Ca să vedeţi cât de aiurito-ocupată am fost în ultimul timp postez abia acum recenzia celei de-a doua cărţi primită prin programul HRemotion, deşi ea e trei sferturi scrisă de vreo lună, iar cartea-mi împodobeşte biblioteca tot de pe atunci. De ceva zile însă am început să fac fiecare lucru la timpul lui şi încet observ îmbunătăţiri în performanţă şi timpul liber.

Dacă mai urmez şi câteva sfaturi din cartea scrisă de Seth Godin voi ajunge departe.

“Linchpin. Are you indispensable?” e o carte ce înglobează foarte mult din ideologia studenţior ce se implică în activităţi extraşcolare. Înglobează mult din ideologia CROS şi din ideologia personală.

Savuros scrisă, datorită unor completări aşezate des în paranteză ce îţi dau impresia că autorul îţi şopteşteşte secretos în ureche pentru a nu te auzi şeful, cartea vorbeşte despre cât de important e să adaugi valoare pentru ca şi tu să devii valoros.

Dacă am tot promovat ideea că talentul nu se regăseşte doar în artă, Godin vorbeşte despre a face artă la locul de muncă.

.

Concret şi punctual câteva dintre ideile cărţii sunt următoarele:

  • artiştii sunt cei care caută metode noi şi inovative de rezolvare; care îşi pun amprenta personală pe fiecare lucru pe care îl fac.
  • companiile caută oameni care să fie uşor de înlocuit pentru că un om uşor de înlocuit este şi uşor de controlat. “The linchpins” sunt acei oameni ce aduc valoare adaugată şi nu pot fi copiaţi, prin urmare înlocuiţi. Iar aceşti oameni, deşi companiile uneori nu o realizează, aduc cu atât mai multe beneficii.
  • singurele două lucruri ce ar trebui predate în şcoli sunt “rezolvarea de probleme interesante” şi “arta de a conduce (lead)“.
  • majoritatea dintre noi ne complacem în a fi mediocri din cauza “creierului de reptilă (lizard brain)“. E partea din noi care ne spune să nu ne asumăm riscuri, să nu căutam soluţii sau alte rezolvări, să nu ieşim din tipare, să nu încercăm mai  mult. O dată învins suntem mai aproape de succes.
  • Arta presupune dăruire. Cu cât dai mai mult fără să urmăreşti ceva în schimb cu atât vei primi mai mult. Iar darul este cel mai adesea sub formă de cunoaştere.
  • Când ai o idee vorbeşte despre ea. Godin vede comunicarea ca fiind cheia către a deveni de succes. Leagă relaţii, învaţă de la oameni, fă-le daruri şi vorbeşte-le despre ideile tale. Ca argument la ce spune el ar fi faptul că dacă vorbeşti suficient de mult despre o idee, oamenii vor ştii că a fost a ta chiar dacă nu ai fost tu cel care să o implementeze. Ca să nu mai zic de feedback.
  • Până acum se vorbea despre a-ţi găsi o slujbă care să se potrivească cu pasiunile tale; Godin vorbeşte despre ideea de a-ţi transforma job-ul în pasiune.

În concluzie, pentru a deveni indispensabil, pentru a deveni de succes, pentru a face artă şi a fi recunoscut pentru asta trebuie să fii deschis, sincer, să comunici şi mai ales să fii îndrăzneţ. Să întrebi, să cauţi, să personalizezi, să inovezi şi să acţionezi cu pasiune.

Vestea bună e că un “linchpin” nu se naşte. El se face!

***

Cartea se citeşte uşor şi te cucereşte prin faptul că e sinceră. Prezintă exemple personale şi chiar exemple negative din partea autorului şi asta te ajută să treci de bariera “nu oricine poate să facă asta, a fost el mai special”. Vorbeşte şi despre piedicile pe care le poţi întâlni şi descrie locurile de muncă şi şefii exact aşa cum sunt. Ceea ce demonstrează că teoria nu e una utopică şi că se poate. Chiar şi în România după părerea mea. Poate cu atât mai mult aici unde e nevoie de oameni mişto şi de iniţiative.

Singurul lucru care nu mi-a plăcut din cartea lui este că pune prea mult accent pe comunicare şi capacitatea de relaţionare. Conform lui, dacă nu ştii să construieşti relaţii nu prea ai nicio şansă. Şi sunt de acord cu asta într-o măsură destul de mare, dar nu în procent complet.

Pe alocuri, ideile sunt completate de grafice haioase, pe care le-a remarcat şi  Murat.

Imaginea de pe copertă spune totul: puterea stă în tine, îndrăzneşte! Iar conţinutul te motivează suficient cât să începi să o faci după ce l-ai parcurs.

***

Câteva citate:

# The web has made kicking ass easier to achieve, and mediocrity harder to sustain.

# Art is never defect-free.

# Art is about intent and communication, not substances.

# The easier is to quantify the less it’s worth.

# Creativity is an instinct to produce.

# A gift always creates a surplus.

# Do something more than “thank you”. Respect is the gift you can offer in return.

# Accept world as it is, regardless of how you want it to be.

# Nothing about being indispensable is easy. If it’s easy it’s already been done and it’s no longer valuable.

Comments (9)