Archive for art n' fashion

Festivalul luminii!

Întodeauna mi-au plăcut lucrurile sincronizate. Fie ele în dans, în reacţii, în orice.

Organizaţia Naţională a Cercetaşilor României organizează un astfel de eveniment sincron, în 12 oraşe. Din cauza vremii în 5 dintre ele am înţeles că data s-a schimbat, dar iniţiativa rămâne la fel de tare chiar şi aşa.

Festivalul luminii o să aibă loc în Bucureşti mâine, pe 8 mai, în Parcul Carol, începând cu ora 21. E nevoie de întuneric pentru a pune în valoare lumina, nu? Aşa cum e nevoie ca uneori să ni se taie respiraţia ca să realizăm cât de mult avem nevoie de aer.

Ce o să se întâmple acolo? O mulţime de lucruri:

* Spectacol cu foc şi lumini oferit de ArtFusion;
* Teatru de stradă reprezentat de trupa Sigma;
* Expoziţie de fotografie amenajată de elevii Liceului George Coşbuc;
* Cântece de munte alături de cercetaşi;
* Expoziţie de picturi realizate de copiii de la Şcoala Europeana Bucureşti, pe tema – Redescoperă frumuseţea lucrurilor mărunte;
* Colţul prieteniei – cei interesaţi pot învăţa de la cercetaşi cum se realizează Nodul Prieteniei, cunoscut în toată lumea;
* Foto Fantasy – pentru câteva secunde te poţi pune în “pielea” unei lumânări, a unui cercetaş;
* Joc, joc – cei dornici de mişcare se pot juca împreună cu cercetaşii, la fel ca în copilărie;
* Demonstraţie de auto-apărare – Qinna şi Tao – Asociaţia “Chinese Shaolin Kung-Fu”;
* FreeHugs de la LumeBună;
* Greierele parcului – cei dornici să privească stelele în linişte se pot alătura greierelui parcului şi instrumentului său nobil;
* (A)Prinde-ţi visele – o dorinţă, un vis, o mulţumire, o supărare, o clipă de bine pot aprinde o lumânare în parc.

Găsiţi mai multe informaţii aici, sau pe pagina de facebook.

Cum tare frumos spun ei, vă invit să petrecem o zi redescoperind frumuseţea lucrurilor mărunte (la lumina lumânării)!! 🙂


Comments (1)

Cărţi şi afişe româneşti vechi

Astăzi am fost să mă uit la nişte cărţi. Un vecin de-al bunicilor mei voia să scape de ele şi ei au aruncat o privire, au văzut ceva cu psihologie şi au zis că poate îmi folosesc.

Şi iată-mă în faţa unui morman de cărţi, legate cu sfoară în teancuri, aruncate într-un colţ şi îmbrăcate cu praf. Mult praf.

E incredibil câte poţi afla despre un om doar văzând ce cărţi avea în bibliotecă. Păcat că asta nu mai e valabil şi azi. Astăzi toată lumea are colecţia Adevărul şi eventual câteva cărţi primite moştenire o dată cu casa. Bune şi-alea, decât deloc, nu zic nu. Dar nu mai sunt la fel de grăitoare.

Ei, cărţile aparţinuseră unei fete, acum plecată prin America. Am înţeles că ea insistase să fie donate unei biblioteci din nu ştiu ce sat, însă ruda ei de aici nu avea de gând să îşi bată capul într-atât. N-am înţeles exact cui urma să le dea.

Erau cărţi despre artă, pictori, estetică, filosofie si ceva psihologie educaţională şi pedagogie. Să fie tipa profesoară de arte sau ceva asemănător nu-i exclus. Despre soţul ei am aflat că e regizor.

Dacă aş fi fost lăsată singură cred că aş fi pierdut acolo cel puţin jumătate de zi. Am găsit şi însemnări şi nişte reviste vechi şi o cutie cu poze abstracte şi scrisori. Nu mi-am permis să iau nimic de acolo, dar curiozitatea mi-a fost aţâţată la maxim.

Mi-am luat în schimb o carte despre tablourile lui Renoir, una scrisă de Descartes, vreo două despre “Omul modern şi educaţia sa” şi alte “probleme” legate de pedagogie, una în germană, din care nu înţeleg nimic, dar îmi plac la nebunie imaginile (am dedus că tot despre artă e vorba) şi o carte cu istoria afişelor româneşti.

Vă las cu câteva imagini. 🙂

1. COVA IOSIF, Înainte, lupta continuă (1944)

GUSTI GUSTAV, Totul pentru front (1945)

GUSTI GUSTAV, Trăiască primul 1 Mai liber (1945)

LABIN GHEORGHE, Înainte pentru reconstrucţia ţării (1945)

COVA IOSIF, Congresul Sindicatelor, ianuarie 1945

COVA IOSIF, Planul cincinal (1951)

2. PUSZTAZ PETER, Afiş publicitar pentru editura “Univers” (1977)

3. JIQUIDI CONSTANTIN şi PIEKARSKI ROLA, Ostende – Constantza – Constantinpole Express (1867)

4. MURNU ARZ, Reclamă la librăria “Socec”

5. CIOCA DAN, O scrisoare pierdută şi Circul

Comments (4)

Să facem alt fel de fashion.

Nu sunt eu tocmai genul fashionist, nu în sensul clasic cel puţin; nu cunosc pe din’afară designerii caselor de modă, nici măcar pe cei mai celebri, nu sunt întodeauna la curent cu “ultimele tendinţe” şi nici nu arunc salarii întregi pe o pereche de pantofi sau o poşetă pe care să o port de maximum 2 ori; cu toate astea îmi plac poştele, pantofii şi să fiu fashion-excentrică uneori. Ba îmi mai fac şi câte-un cadou mai scump câteodată.

Îmi plac la nebunie fotografiile de modă. De ce în România cele mai bune editoriale sunt preluate din afară când avem atâţi designeri şi atâtea fete frumoase pe care le pot îmbrăca? Şi de ce fiecare colecţie nouă e doar o colecţie nouă ce devine veche înainte de terminarea sezonului?

Mi-ar plăcea ca moda să însemne mai puţin un nume pe etichetă şi să semene mai mult a artă, la urma urmei e vorba de creativitate, inovaţie, mix de materiale-elemente-semnificaţii mai mult sau mai puţin ascunse, la fel ca în desen, pictură, sculptură, muzică…

De ce să nu exploatăm şi mai mult industria asta atât de permisivă, deschisă şi la îndemână?

De ce să nu organizăm prezentări de modă la MNAC, printre manechine din plastic goale şi să împărţim “vederi” în care hainele să fie purtate de manechinele de plastic aşezate lângă femeile goale. Sau aproape goale – îmbrăcate în ce ai putea purta pe dedesupt?

De ce să nu promovăm o lansare prin flyere sub forma de bucăţi rupte din ziar în care jumătatea de poză rămasă să fie un teasing al colecţiei?

De ce manechine în LBD (little black dresses) să nu defileze pe ritmuri hardcoriste, purtând artificii în mână în loc de poşete? Din’alea ce’s făcute să le ţii în mână şi arată ca nişte steluţe.

De ce să nu avem un concurs în care să construim o prezentare din hainele aflate în propriile şifoniere. Aşezate în combinaţii cum nu le-am purtat niciodată? Poate le vom redescoperi.

De ce să nu provocăm designerii să conceapă haine care să “funcţioneze” cu unele care există deja…şi nu au etichetă?

De ce să nu fie moda de un neconvenţionalism dus la extrem până când neconvenţionalismul aşa cum îl ştim va deveni clişeu? Moment când va trebui reinventat. Şi-l vom reinventa.

Nu ştiu să desenez, indiferent ce aş încerca să aştern pe hârtie se transformă în cu totul altceva decât mi-e aşternut în minte, dar am un milion de idei, iar organizarea de evenimente este unul din lucrurile care îmi plac cel mai mult. Ştie cineva vreun designer fără imaginaţie? Sau mai e cineva care vrea să se joace cu haine? Ne jucăm?

poza

Comments (2)

Violenta nu e o solutie!

Violenta chiar nu e o solutie! Nu in secolul in care traim, nu in conditiile in care traim…

Poate o sa sune a cliseu dar, promovez COMUNICAREA! Adica folosirea cuvintelor in construirea de argumente in vederea sustinerii punctului de vedere, a demonstratiilor, a obtinerii de lamuriri etc. Bineinteles, intr-un cadru amiabil, fara invective, fara urlete/tipete/zbierete, cu drepturi egale la replici, cu alternarea armonioasa a acestora… Presupun ca stiti despre ce vorbesc!

Am avut de realizat un spot, pe post de proiect. Tema pe care am ales-o este o campanie anti-violenta.

E putin neretusat, dar o sa prindeti mesajul si asa..

Multumesc cu ocazia asta celor implicati! 🙂

Asadar, iata ce ne-a iesit noua (niste amatori..:p)!

Vodpod videos no longer available.


Comments (8)