Specia: trainer

Cineva cu experiență îmi spunea că oamenii de resurse umane de la noi înțeleg prin resurse umane doar recrutare și training, din păcate.

Înainte de criză a existat un boom și toată lumea investea în traininguri și aloca bugete imense pentru ele fără a ști de ce exact.

Eu nu cred că trainingurile sunt (suficient de) eficiente, per ansamblu, mai ales dacă nu au un proces de follow-up foarte bine pus la punct și suficient de elaborat cât să susțină învățarea pe termen lung. Mi se pare că, exceptând trainigurile tehnice, celelalte, pentru schimbare de viziune, atitudine, obiceiuri etc., prind doar la tineri. Nu la toți, dar la un procent mai mare decât prind la adulți.

Tinerii sunt mai deschiși, sunt curioși și în formare, prin urmare acceptă mai ușor informații noi. Caută să afle, să descopere, să se dezvolte așa că experiențele de învățare, mai ales fiind diferite de structura clasică a cursurilor de școală, sunt primite cu mintea deschisă.

Adulții învață doar atunci când simt că le e cu adevărat de folos și cum la traininguri de multe ori sunt trimiși de șefi se duc doar pentru a se bifa într-o listă. Au deja idei, principii, atitudini formate și sunt obișnuiți să facă lucrurile într-un anume fel. Faptul că cineva vine și le vorbește câteva ore nu va schimba mare lucru sau o va face doar pe termen scurt. Dacă schimbările de orice nu sunt susținute ele nu se întâmplă, cu atât mai mult cu cât pentru a schimba trebuie să existe acțiune nu doar o discuție sau pledoarie.

Și totuși, rezultatul unui training stă foarte mult în capacitățile trainerului, iar eu găsesc că aceștia sunt de 2 feluri.

Trainerul de profesie. Este cel care poate să livreze cam orice, iar talentul lui stă în modul în care livrează informația. E carismatic, un bun pedagog, bun orator și comunicator, folosește instrumente și materiale de tot felul pentru expunere. E un profesor de generație nouă ce știe cum să-și abordeze cursanții în funcție de tipologia lor și transmite cunoștințele, indiferent care sunt acestea, în așa fel încât beneficiarii să obțină cât mai mult.

Prin urmare, trainerul de profesie este expert în științele educației și comunicare.

Trainerul specialist. Este acela care are experiență într-un anumit domeniu și e dispus să împartă și altora. Talentul său stă  în calitatea informației livrate. Se poate să nu fie expert în pedagogie, dar compensează prin experiența în domeniul pe care îl cunoaște. Acesta poate avea și dimensiunea unui mentor într-o oarecare măsură pentru că vorbește foarte mult din experiență. E important să aibă și ceva abilități de  expunere și comunicare însă avantajul său competitiv e dat de renumele său într-un anumit domeniu. Cu alte cuvinte e musai să fii experimentat practic lucrurile despre care vorbește.

Deși îmi plac mai mult trainerii specialiști pentru că mi se par mai veridici, e de la sine înțeles că fiecare are puncte forte și slabe și la fel de evidente sunt și lucrurile la care trebuie să lucreze pentru a deveni buni.

Criza a adus în lumină nevoia de a gândi strategic și de a fundamenta mult mai bine deciziile și acțiunile întreprinse astfel că e o oportunitate ca oamenii de resurse umane să conștientizeze rolul important pe care îl au și să utilizeze alte abordări mai cuprinzătoare.

Similar, e timpul ca trainerii să evolueze pentru a deveni adevărate motoare ale schimbării, livrând traininguri cu efecte pe termen lung.

Dar, teoria ca teoria …

Advertisements

3 Comments »

  1. osr said

    Eu cred ca felul in care ai impartit trainerii in aceste 2 categorii, nu foarte departe de acestea sunt si profesorii de la scoli, licee, facultati si tot asa – si culmea daca stai sa te gandesti si ei sunt de fapt tot traineri. Doar ca pe ei ii vezi mai mult de 2-3 sedinte cat vezi un trainer. Ma gandeam sa iti zic ca ai omis categoria trainerilor care nu stiu sa livreze informatii si nici macar in domeniul lor nu sunt stapani. Aceasta categoria o pot descrie prin simplul fapt de a invata aproape pe dinafara ceva dar daca esti intrebat ceva putin adiacent sa nu ai idee sa raspunzi sau sa dai raspunsuri la alte intrebari decat cea care a fost pusa. Dar ma gandesc ca poate in cele mai multe cazuri, acest lucru nu este valabil si la nivelul unor traineri mult mai bine platiti. In orice caz, teoria tot teorie ramane da :))

  2. treicuvinteaiurea said

    De acord cu tine OSR, exista si cei care nu stiu, dar nu i-am impartit intr-o categorie distincta. Ei intra tot in una din cele doua, dar mai au de lucrat.

    Nu cred ca sunt tocmai profesori trainerii. Abordarea e putin diferita totusi. Cel putin asa o vad eu.

  3. Elena said

    “Eu nu cred că trainingurile sunt (suficient de) eficiente, per ansamblu, mai ales dacă nu au un proces de follow-up foarte bine pus la punct …”
    Inainte de a ne pune problema unui proces de follow-up, e important sa nu omitem de unde vin aceste traininguri.

    Daca ele nu sunt facute pe baza unor nevoi autentice de invatare si dezvoltare, daca nu se investeste in a afla raspunsul la aceste intrebari inainte de a face un program de training, atunci atat partea de implementare, cat si cea de follow-up sunt ingreunate in mod natural.
    Insa, daca participantul la training este acolo tocmai din nevoia de dezvoltare a unor competente, eu cred ca intreg procesul devine mult mai valoros.

    Cat despre impartirea in categorii a trainerilor, se spune ca sunt doua categorii de persoane: cei ce impart totul in categorii, si cei ce nu 🙂

RSS feed for comments on this post · TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: