Cum citesc

Nu am diplomă de farmacist și cu atât mai puțin de medic așa că cele ce urmează nu reprezintă o rețetă ci poate un model. De la doamna Stănciulescu am învățat că rețetele nu funcționează. Și e logic să fie așa. Fiecare profită de propriile oportunități, într-un anumit moment de timp și într-un anume fel care i se potrivește și niciodată nu vom putea reconstitui aceeași situație pentru a aplica aceleași comportamente (presupunând că suntem capabili să le replicăm întocmai).

Pentru mine există 3 mari categorii de lecturi și le tratez diferit în funcție de aceasta.

1. Lectura informativă sau tot ce înseamnă reviste, ziare, bloguri sau pagini de pe Wikipedia. Am învățat de la unul din puținii profesori interesanți din ASE să citesc un ziar sau o revistă din scoarță în scoarță și adevărul e că și cea mai stupidă știre dintr-un colț de pagină se poate dovedi valoroasă uneori, fie că e interesantă în sine, fie că îți oferă o perspectivă generală asupra ceea ce se întâmplă în jurul tău, fie pentru că nu ești prins cu garda jos sau de parcă ai fi de pe altă planetă când un grup face small talk.

Internetul nu am pretenția să îl citesc din scoarță în scoarță așa că îl citesc aproape întodeauna pe diagonală. Uneori e mai important să știi unde să găsești informația când ai nevoie de ea decât să o înveți pe din’afară. Astfel că nu încerc să rețin toate informațiile pe care le citesc pentru că știu că ar fi un efort în zadar. Less is more spunea cineva și cred că se aplică bine și aici. Citind pe diagonală voi reține câteva informații cheie și dacă voi avea nevoie de detalii voi știi unde să revin.

2. Lectura recreativă sau cărțile pe care le citesc de dragul de a citi. Cărțile pe care le citesc de dragul de a mă scoate puțin din lumea mea, de a trăi prin alții, de a trăi alte povești. Sunt de acord cu ideea că din fiecare carte poți învăța câte ceva însă nu cred că fiecare carte ar trebui transformată într-un manual. Citesc povestea de dragul poveștii și las ca învățămintele să mi se întipărească subliminal în minte fără a face un efort în a le conștientiza. Căci nu asta urmăresc de la lectura respectivă. Nu cunosc numele personajelor cărții mele preferate și nici nu am nevoie să le știu. Mi-e de ajuns să-mi amintesc starea pe care cartea mi-a imprimat-o, câte-un detaliu care m-a făcut să mă opresc și să zâmbesc sau să mă întristez și cât de bine mi-a făcut să fii citit cartea aia exact atunci când am citit-o.

Mi se pare de bun simț să cunoști autorii și titlurile cărților ca recunoaștere a meritelor lor însă cunoașterea în detaliu a conținutului mi se pare total irelevantă și nu cred că gradul de cultură stă în numărul de personaje sau citate cunoscute.

3. Lectura educativă este aceea pe care o citesc pentru a învăța ceva (conștient de data asta). Sunt cărțile ce conțin modele, de oameni sau de atitudini, cărți ce conțin studii și pledoarii. Unii spun că e bine să îți fixezi dinainte obiectivele sau ce anume vrei să obții ca urmare a lecturării cărții respective. Nu fac asta pentru simplul fapt că îmi place să fiu surprinsă. Citesc recenziile înainte de a mă apuca de citit însă doar pe diagonală pentru că îmi place să descopăr singură despre ce scrie acolo. Îmi sunt de ajuns titlul și câteva guidelines pentru a ști în ce domeniu se învârte și eventual dacă e cel pe care îl caut.

Întodeauna am la îndemână o coală albă din care pot rupe fâșii și ceva de scris. Când găsesc ceva interesant cu adevărat notez pe o fâșie și o las ca semn la pagina respectivă. Mă ajută să nu uit cum a început cartea, să nu uit lucruri importante și să îmi creez o viziune de ansamblu la sfârșit. Ca să nu mai spun că rețin mai bine acel lucru important doar prin faptul că l-am scris.

Nu încerc niciodată să rețin totul sau să storc cartea aia de toată informația pe care mi-o poate sau nu oferi. Știu sigur că e aproape imposibil să fac asta. Nu încerc să rețin cifre exacte, detalii exacte ci idei. Dacă pot dezvolta ideea respectivă, mai ales folosind propriile cuvinte și exemple, înseamnă că nu am citit cartea degeaba, ba dimpotrivă. Concentrându-mă asupra cine știe cărui detaliu m-ar face să pierd din vedere the big picture. Cum spuneam că rețete nu există nici nu are rost să rețin totul întocmai.

***


În general, nu stau foarte mult la o carte și am norocul sau abilitatea (să spunem) de a citi repede. Asta din nou mă ajută să obțin imaginea de ansamblu de care am nevoie pentru a-mi crea conexiuni cu ceea ce știu deja și pentru a nu-mi forma păreri preconcepute dinainte ca autorul să-și fi terminat discursul. De asemeni, citind mai mult dintr-o dată mă ajută să nu pierd șirul lecturii sau starea imprimată de aceasta.

Imi place să mă bazez pe recomandări mai degrabă decât pe recenzii. Cu alte cuvinte prefer să îmi povestească cineva despre carte decât să citesc singură despre ea. Așa pot afla doar acele informații care mă interesează fără a risca să aflu lucruri pe care mi-ar plăcea să le descopăr citind cartea în sine. De multe ori nu citesc recenzia ci date despre autor. Nu am răbdare să citesc prefațele lungi (dacă nu simt că sunt cu adevărat interesante) însă citesc mereu ce scrie pe coperți.

Nu prea citesc când sunt obosită. Nu e nici relaxant, pentru că cititul mi se pare că îmi solicită destul de mult creierul, și nici nu rețin mai nimic din ce citesc. Cititul înainte de culcare îl recomand doar dacă nu ești suficient de obosit cât să adormi, nu pentru a te asigura că o faci.

Întodeauna (cel puțin de la o vreme) scriu despre ce am citit. Indiferent că fac o recenzie despre carte și despre conținutul ei, fie că scriu câte ceva despre impresiile pe care mi le-a lăsat, acest follow-up mă ajută să-mi contruiesc acea imagine de ansamblu asupra ceea ce tocmai am asimilat. Chiar dacă poate nu transmit mereu tot ceea ce am în minte, acolo sus informațiile mi se structurează. Încercând să transmit și altora mă ajută să îmi sedimentez mai bine informația mie însămi.

Stiluri de a citi sunt pe atât de multe pe câți suntem și noi, însă sper să vi se pară util modelul meu cel puțin unora dintre voi.

Spor la citit! 🙂

poza

Advertisements

5 Comments »

  1. Bulent said

    Excelent articolul, Corina 🙂
    Ma regasesc foarte bine atunci cand vine vorba de descrierea ta a lecturii recreativa, nici eu nu retin foarte multe detalii, ci de obicei doar cum m-am simtit cand am citit cartea. Ex. Magicianul stiu ca mi-a placut extrem de mult, dar nu mai stiu decat imaginea de ansamble despre poveste.

    Si multumesc ca ai scris aceste randuri, chiar vreau sa scriu si eu despre cum citesc o carte si pot sa ma leg de ce ai scris tu.

  2. treicuvinteaiurea said

    Astept cu curiozitate si versiunea ta! Iti multumesc pentru feedback! 🙂

  3. Vlad said

    Ar fi bine daca sistemul de invatamant s-ar baza pe modelul lecturii educative pe care l-ai prezentat 🙂

  4. Cum spuneam şi pe twitter, mă surprinde mereu cât de multă lectură educativă pot găsi în cea recreativă. Şi se spune că nu îţi “faci” cultura generală din beletristică… am aflat de aici un milion de lucruri deştepte şi puţin ştiute despre majoritatea culturilor din lume. Şi cu fiecare autor nou îmi dau eama cât este de diferită lumea în care trăim, sunt curioasă şi de abia aştept să înţeleg cum este viaţa acolo. Foarte mişto articol, Corina 🙂

  5. treicuvinteaiurea said

    Iti multumesc, Monica! 🙂

RSS feed for comments on this post · TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: