Banc cu polițiști.

Mă învârt pe la concerte de vreo 2 ani deja și am întâlnit fel și fel de situații în calitate de coordonator de voluntari în zona de acces (adică acolo pe unde intră publicul, fie în zona de concert, fie într-o zonă specifică – zona A, goldbar, VIP etc.). Întâmplarea de la Guns N’ Roses de marți merită însă povestită.

Eram coordonator la poarta de acces din stânga scenei, pe unde aveau voie să intre doar cei cu bilete “scumpe”. La fiecare din cele 15 porți prin care se făcea intrarea era un voluntar care rupea cotorul biletului după ce acesta fusese validat de unul dintre voluntarii ce aveau scannere. Ultima poartă era doar pentru ieșire, însă pentru staff, pentru că ni s-a spus că publicul nu are voie să părăsească zona de concert. E adevărat că a fost neplăcut pentru cei care rămâneau fără țigări sau își lăsaseră hainele groase la mașină, dar nu asta-i povestea acum.

La un moment dat mă cheamă un tip care scana bilete. Oprise două puștoaice care fie abia intraseră, fie voiau să iasă și aveau niște brățări roșii pe mână. Brățările roșii le primeau cei care voiau să meargă din zona golden în zona normală, pentru a reveni la locul lor, nicidecum pentru a ieși din zona de concert. Deci, teoretic, faptul că arătai o brățară roșie la intrare nu îți câștiga accesul înăuntru.

Voluntarul din poveste a observat că brățările sunt foarte largi și a reușit să le scoată de pe mâinile fetelor foarte ușor, chiar sub ochii mei. Am oprit brățările și pentru că oricum era haos acolo și ele erau doar două puștoaice le-am invitat să meargă la concert, deși era posibil ca cineva să le fi pasat brățările respective (că de-asta au și fost oprite inițial) și deci să fi intrat fără a plăti.

Nu după multă vreme, un grup de polițiști undercover mi-l iau pe bietul voluntar pe sus și îl trag într-o parte, foarte violent, fără ca măcar să îi dea răgaz să oprească intrarea pe poarta pe care o veghea. Îi iau eu scannerul, opresc intrarea, las scannerul și mă duc să vad despre ce-i vorba și ce s-a întâmplat. Se pare că puștoicele îl reclamaseră pe tip pentru agresiune.

Și apoi a început circul. I-am convins pe nenea polițiștii să îl lase în pace că le explic eu cum stă treaba. Și iată-mă înconjurată de 6-8 polițiști, nervoși și agresivi, care îmi puneau câte 3 întrebări o dată, fără ca măcar să am vreo șansă să răspund. Începeam un răspuns mă întrebau altceva, spuneam jumătate de frază eram oprită în mijlocul cuvântului pentru a răspunde la altceva. Amețisem de tot. Ba la un moment dat a remarcat un polițist că mă bâlbâi, semn clar că-s vinovată și șiroiul de întrebări s-a întețit.

Le povestesc ce s-a întâmplat (cu greu) și începe unul din ei să țipe că el vrea să vadă negru pe alb unde  scrie că am voie să le iau brățările de pe mână. Încerc să îi explic că nu scrie nicăieri lucrul ăsta, dar că nici nu e nevoie și că rolul meu acolo e să mă asigur că oamenii nu intră “neregulamentar”. În timp ce explicam asta îi scot din buzunar brățările ca să îi arăt că sunt largi, că nu puteam să le desfac și să le pun la loc mai strâns că se strică mecanismul, că sunt la mine și că săracul tip nu le-a luat ca să le vândă. Eeei, atât mi-a trebuit că au început  să mă acuze și pe mine că le-aș putea vinde.

Degeaba am încercat să le explic eu că sunt plătită să am grijă să nu se întâmple nebunii din’astea, că asta supraveghez și că organizatorul a avut încredere în mine să mă lase acolo că nu a ținut. Mai mult, când le-am spus că nu era nicio problemă ca fetele să meargă să își ia alte brățări de la poarta cealaltă (cea care făcea legătura între cele două zone) ei au tras concluzia că și eu aș putea să mă duc oricând să iau și să vând. Degeaba le-am spus că nu au nicio valoare căci nu poți intra cu ele și că eu oricum nu mă mișc din zona aia și sunt angajată acolo. Eram în aceeași oală cu bișnițarii pe care îi pândeau ei.

După 15 minute intense de explicații tuturor și răspuns tuturor la multele întrebări ce se tot repetau, mi-am concentrat atenția asupra unuia singur, pe care l-am văzut mai calm puțin și am început ușor să îi explic, din nou, totul de la cap la coadă. Văzându-mă omul stăpână pe mine și aducându-și aminte că “oricum nu pe dumneavoastră v-au reclamat fetele” m-a ascultat până la capăt și și-a dat seama ce caut eu acolo și că nu suntem dușmani. I-am spus să le invite pe fete la concert așa cum făcusem și eu și că ultima poartă va fi doar pentru ieșit și se pot fâțâi pe acolo cât vor, fără a mai sta la coadă, atât timp cât arată legitimația bodyguard-ului de la intrare. Și cum problemele lui erau ce să facă cu fetele care așteaptă la mașină și cum să pară că își face treaba bine, propunerile mele l-au mulțumit așa că a plecat cu un “noi o să ne mai plimbăm pe-aici” aproape amenințător pe buze.

Și iată cum mi-am pierdut câteva minute bune degeaba din cauză că Academia de Poliție nu oferă și training pe comunicare cadeților ei.

Advertisements

3 Comments »

  1. unGreu said

    bine ca ai scapat fara mandat de arestare preventiva 29 de zile

  2. Bulent said

    Imi place ultima fraza 🙂

  3. Vlad said

    Cred ca o educatie + un creier le-ar fi mai de folos decat un training 🙂

RSS feed for comments on this post · TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: