Dis de dimineaţă motoarele puţinelor maşini ce colindă străzile semnează un pact de tăcere. Un motan vărgat îşi cască lenea pe un colţ de bancă. Pe trotuarul vecin o haită de vreo cinci câini îşi gândeşte fiecare pas înainte de a-l face. Briza ocoleşte frunzele copacilor fără să le mişte iar praful zace nemişcat de-a lungul străzii. Luminile se sting obosite de atâta linişte îmbietoare.
Şi toate astea într-o bucată de Bucureşti agitat, dovedind însemnătatea anumitor momente de care uităm uneori.
Singurele care perturbă peisajul sunt nişte vrăbii gălăgioase. Poate aşa sunt ele…arţăgoase cu noaptea în cap.
M-aş trezi odată cu soarele în fiecare dimineaţă doar că să spun bună dimineaţa acestei lene urbane atât de plăcute. Şi apoi m-aş culca înapoi odată cu trezirea agitaţiei cotidiene atât de caracteristică oraşului.
Trei cuvinte aiurea ... 
Leave a comment