Tipuri nefericite de examene.

Învăţământul românesc are multe hibe. De la informaţiile învechite, la modalităţile de predare şi până la modul cum se testează cunoştinţele.

Pentru că sunt în sesiune o sa vorbesc despre examene şi dacă sunt studenţi care citesc asta îi rog să completeze.

Examenele şi lucrările şcolare intră în categoria testelor psihologice. Ele se numesc teste de achiziţie şi testează capacităţile de memorare, capacitatea de conceptualizare şi însuşire a unor informaţii, cea de reproducere din memorie, de interpretare etc. Prin urmare, şi examenele ar trebui să aibă caracteristicile principale ale oricărui test: validitate şi fidelitate.

În majoritatea cazurilor, examenele încalcă validitatea de conţinut şi notarea nu mai este corectă. Pentru a te pregăti este nevoie să citeşti şi să înveţi câte 400 de pagini, la unele materii. Din astea 400 de pagini primeşti 2-3 subiecte care acoperă maxim 10 (pagini). Dacă un student învaţă 350 de pagini iar altul restul de 50, iar cele 2 subiecte se nimeresc din cele 50 atunci nota mai mare va fi a celui care a învăţat mai puţin. Prin urmare, notele depind în mare măsură de noroc, iar acest lucru nu ajută deloc, pe nimeni. Cel ce a învăţat puţin va continua să înveţe puţin, celălalt nu va mai învăţa pentru că nu va simţi că merită.

Mai sunt apoi examenele la care trebuie să gândeşti. Care, aparent, nu pun accent pe tocit.  Acesta ar fi un lucru foarte bun dacă această idee ar fi promovată de-a lungul anului şi studenţii ar fi învăţaţi să gândească, să aplice conceptele etc. din timp. După 10-12-14 cursuri în care profesorul vine şi dictează materia, eventual adresează câte o întrebare ca să pară că predă un curs interactiv, întrebare la care nu ai cum să răspunzi pentru că încă nu deţii toate informaţiile (care abia atunci ţi se predau) şi oricum eşti prea concentrat să scrii, şansele ca studentul să aibă performanţe în premieră şi presat de timp şi stresul examenului în sine dincolo de prezentarea respectivelor concepte  sunt destul de mici.

Am întâlnit în facultate profesori care calculau la nota finală şi vreo 4 teste neanunţate date la curs. Testele neanunţate nu ar fi (poate) nici ele o ideea rea, însă testul respectiv se dădea din materia predată în aceeaşi oră. Profesorul ne prezenta ce era de prezentat, se mai puneau întrebări (rareori) şi apoi, brusc, închideam caietele şi trebuia să reproducem ceea ce am discutat. Acest lucru e aproape imposibil pentru că orice informaţie nouă are nevoie de puţin timp să se sedimenteze. Aş fi avut nevoie să mai citesc odată ceea ce s-a predat. Faptul că am fost atentă la curs şi am înţeles mă va ajuta să învăţ mai uşor, dar asta nu înseamnă că sunt în stare să reproduc întocmai cele abia discutate. Concluzia a fost că cele mai mari note finale  au fost doar doi de 9 şi vreo tot atâţia 8 într-o serie de 100 şi ceva de studenţi.

Am  întâlnit, de asemenea, examene la care se dădeau probleme ce necesitau “abilităţi suplimentare”, cunoaşterea algoritmului de rezolvare nefiind suficient. De obicei, la curs/seminar se rezolvau problemele cu un grad scăzut şi foarte scăzut de dificultate pentru a putea pricepe şi învăţa algoritmul de rezolvare. Toate bune şi frumoase până când la examen, din nou, presat de timp şi de stresul situaţiei, trebuie să rezolvi în premieră probleme mult mai grele. Consider că e necesar ca măcar un seminar să fie dedicat şi unor astfel de exerciţii sau măcar ca exerciţii asemănătoare să fie date înainte pentru ca studentul să se familiarizeze cu rezolvarea lor dincolo de simpla aplicare a unui algoritm uşor.

Cred că am întâlnit cu toţii cel puţin un examen la care dacă nu răspundeai EXACT ca în manual nu ţi se puncta, sau nu ţi se puncta în întregime. Mi s-a întâmplat să primesc replica “da…e corect şi-aşa, dar nu asta voiam să aud!”. Din fericire, cazurile astea sunt rare, dar faptul că ele există şi că singurul răspuns corect e considerat cel reprodus fidel din manual, e un semnal de alarmă. Ca să nu mai spun de profesorii ce se aşteaptă să ştii la ce se gândeau ei.

Concluzia e că studenţii nu sunt ajutaţi să se pregătească pentru examene şi nu sunt încurajaţi să înveţe aşa cum ar trebui, iar majoritatea examenelor nu testează cu adevărat cunoştinţele acumulate de studenţi, o variabilă importantă a procesului de testare fiind hazardul.

Nu cred că ar trebui ca toată lumea să ia 10 cu uşurinţă, însă cred că toată lumea ar trebui să aibă aceeaşi şansă în a lua nota maximă, la fel cum cred că profesorul este acolo pentru a facilita învăţarea tuturor nu pentru a o îngreuna de dragul de a-i diferenţia pe cei foarte buni de ceilalţi. Pentru cei foarte buni există metode mai eficiente de a le pune în valoare talentul.

Paragrafele anterioare nu sunt frustrările unui student ce nu face faţă facultăţii, iar mediile mele o demonstrează, ci a unui student ce speră la abordări mai fericite şi mai deschise ale învăţământului românesc.

Advertisements

2 Comments »

  1. victory said

    La Administratie Publica daca nu scrii exact ca in carte -> ai restanta 😦 Am colege care au copiat cu handsfree-ul exact cum era scris in carte si au luat 10, profa chiar le-a dat drept exemplu… ca asa ar fi trebuit sa rezolvam si noi subiectele => sa copiem…

    Mai sunt si examenele tip grila unde unii invata si altii copiaza sau examene unde nu stii ce sa inveti, profesorul iti spune ca subiectele vor fi din cursuri si la examen te trezesti cu niste subiecte de care nu ai auzit.

    p.s. Simteam nevoia sa ma descarc 😛

  2. treicuvinteaiurea said

    Bine ai facut!:p Spoooor!!:)

RSS feed for comments on this post · TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: