Eu acum. Eu atunci.

Mă tot uit la zecile de poze pe care le am, la nebuniile pe care le scriu, la conturile pe diferite reţele sociale şi îmi dau seama că este atât de greu să ascunzi ce eşti. Că este atât de greu să uiţi cine eşti şi ce făceai. Despre copilăria şi adolescenţa mamei nu ştiu mai nimic. Am câteva poze alb-negru în care feţe zâmbăreţe sunt aliniate pentru a imortaliza un loc. Pentru că despre ce făceau acolo, cum s-au simţit, când au plecat poţi afla doar dacă îţi povestesc ei.

Şi apoi mă gândesc cum va fi când copilul meu va fi destul de mare cât să ştie să citească. Voi fi destul de matură pe vremea aia, dar cum va fi când el va citi despre mine la vârsta lui. Despre nebuniile pe care le gândesc acum şi zbuciumurile neîntemeiate ce-mi ocupă timpul. Preocupările-mi vor fi altele, blogul poate îmi va creşte şi el, statusurile de pe facebook şi tweet-urile vor fi altele, dar ce se va întâmpla cu cele de acum?Voi mai fi pe blog, twitter sau facebook? Probabil că da.

Voi părea mai puţin părinte, fiind atât de mult mai transparentă? Când suntem mici părinţii ne sunt părinţi şi atât. Ne imaginăm că aşa s-au născut: părinţi. Cum ar fi să aflăm mult prea devreme că şi ei au fost copii? Ne va scădea credibilitatea în faţa lor? Faptul că ne cunosc copilăriile ne vor face mai puţin părinţi?

Sau dimpotrivă ne va apropia de ei? Vor aplana reţelele sociale conflictele inter-generaţii?  Ne vom da comment-uri şi ne vom citi blogurile? Vom mai vorbi seara, la cină sau doar pe YM, pe fugă? Acum sunt prea puţini părinţi conectaţi la noile tehnologii, dar când generaţia mea va deveni părinte..ce se va întâmpla atunci? Ce se va întâmpla când copiilor le va fi fost furată lumea online-ului, când vom ştii ce face la petreceri şi la care din ele se duce, când vom ştii ce gândeşte fără echivoc…?

Va funcţiona online-ul şi peste 10 ani? Dar familiile? Ele cum vor funcţiona?

Advertisements

5 Comments »

  1. Maxime said

    tare rau, ft bine gandit:)

  2. David said

    *voi mai fi 🙂

    Cine stie cum va arata viitorul in 15-20 de ani, cand copiii ne vor fi suficient de mari cat sa ne citeasca blogurile. Sa ma simt responsabil si sa-mi fac griji de acum? Mi se cam rupe 🙂

  3. treicuvinteaiurea said

    Mie mi s-ar parea interesant sa facem pronosticuri!:D

    (Si da, am scris “voi fi” de 50 de ori. :)) Mi-a scapat cu 2 de i o data!:D)

  4. Cred că vor funcţiona ambele dacă vor servi lumii de atunci. Eu nu cred că lucrurile se pierd (eu şi termodinamica), doar se transformă. Şi atunci e foarte posibil să avem alt fel de legături cu “ai noştrii”, facilitate de tehnologie.

    Dacă ele vor fi mai bune sau mai rele, funcţionale sau nu, asta e la fel de mult la latitudinea noastră, cum este şi acum când tot ce avem la îndemână este telefonul si un călduros “Te iubesc, mamă!”

    Oricum, îmi place ce şi cum scrii. It’s enough to fall in love with.
    Mai fă asta încă 10 ani… să vedem dacă funcţionează!

  5. treicuvinteaiurea said

    Multumesc pt. feedback, Paul! 🙂

RSS feed for comments on this post · TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: