ONG non-corporatist.

Consider studenţia ca fiind perioada în care poţi face ce vrei. În liceu eram poate prea naivi, după facultate majoritatea vom fi cotropiţi de responsabilităţi şi nevoi primare de satisfăcut. Până atunci însă avem aceşti 3-4-maxim 5 ani în care putem să explorăm, să le gustăm pe toate, să greşim şi mai ales să explorăm (da, ştiu că am mai spus-o o dată).

ONG-urile studenţeşti sunt unele dintre cele mai valoroase oportunităţi pe care le avem, întrucât găsim aici de toate: oameni mişto, distracţii, informaţii, networking etc.

Am fost întrebată la un moment dat de ce am ales DaAfaceri şi nu o altă asociaţie mai mare, iar răspunsul mi s-a părut cât se poate de firesc: pentru că aici pot afla cu adevărat ce-mi place şi ce nu, ce vreau să fac şi ce nu. O mână de oameni care face de toate, o mână de oameni unită care învaţă la unison şi ce înseamnă vânzări şi ce înseamnă PR şi ce înseamnă project management, o mână de oameni ce se ceartă şi învaţă să se-mpace şi să colaboreze, o mână de oameni ce se împrietenesc strâns, o mână de oameni ce simt cu-adevărat cât de frumoase sunt lucrurile pe care le pot face.

Puţini dintre noi sunt cei care, terminând liceul ştiu exact ce vor să devină, iar de multe ori alegerea unei anumite facultăţi are un fundament ce se poate schimba într-un an-doi o dată cu descoperirea unor posibilităţi despre care nu ştiam că există, sau a unui potenţial despre care nu ştiam că îl avem.

Ori, de obicei, structurile prea puternice ale unor ONG-uri, imitându-le pe-acelea ale unei companii “de oameni mari” nu permit migrarea de la o activitate la alta. Te-ai înscris pentru vânzări? Vei face vânzări, vei ajunge, poate, manager pe vânzări şi tot ce vei ştii să faci va fi să vinzi şi foarte puţin din celelalte. Trainingurile nu sunt de ajuns dacă nu le găseşti o aplicabilitate practică.

Personal nu cred că specializarea ar trebui să fie făcută în primii 3 ani de facultate ci de la master încolo. Primii 3 ani ar trebui să fie folosiţi în asimilarea unor informaţii de bază, identificarea a cât mai multe trasee. Ar trebui să fie perioada în care le facem pe toate, în care ne plângem că nu ştim ce vrem să facem, în care întrebăm, căutăm, experimentăm şi avem voie să greşim. Vreau să îmi pot da seama că nu ştiu să scriu un comunicat de presă şi că nu îmi place să fac strategii şi scheme Gantt, dar aş sta toată ziua să mă joc în Photoshop sau să scriu proiecte de finanţare, iar de aste lucruri îmi pot da seama doar dacă le fac. Şi-apoi, când lucrurile merg foarte bine şi sunt perfect structurate într-o organizare ce funcţionează brici ele nu mai au nevoie de îmbunătăţiri, ori de ce să nu te joci într-un mediu ce suportă schimbare, schimbare pe care să o impui tu, prin punerea în practică a unor idei care poate pot părea riscante sau nu neapărat cele mai bune, dar care pot dovedi contrariul dacă nu sunt constrânse de reguli prea bine împământenite…?

Desigur, nu sunt împotriva ONG-urilor organizate, însă prefer unele flexibile în defavoarea altora mai rigide astfel că dacă cineva îmi va cere vreodată sfatul îl voi îndrepta către o organizaţie mică ce face lucruri mari, decât spre una mare care face lucruri doar ceva mai mari.

De altfel, mă aşteaptă o viaţă întreagă de “muncă” organizată, de ce m-aş grăbi să o încep?

Advertisements

3 Comments »

  1. wozzydizzy said

    http://wozzydizzy.wordpress.com

  2. Razvan said

    Pentru mine inseamna integrarea intr-un mediu colaborativ foarte interesant. Un ONG inseamna nu numai studenti, ci si manageri de proiecte, o intreaga filosofie a unei activitati non-profit si idei inovatoare. Voluntarii sunt astfel antrenati sa gandeasca proiecte, sa le redacteze, sa le promoveze, sa le puna in aplicare si ulterior sa analizeze rezultatele. Tot acest flux ajuta extraordinar de mult la dezvoltarea personala, la modul de a privi atat viata profesionala cat si cea personala dintr-o alta perspectiva decat cea formala.
    Unde gresim noi, romanii, este faptul ca noi avem o scoala de tip anglo-saxon si – mai tarziu – alumni ajung in medii de afaceri de genul american. Odata ce ai invatat intr-un anumit mediu este foarte greu sa te adaptezi imediat (insemnand perioada de adaptare la primul job). De asemenea este foarte dificil sa-ti faci o perspectiva a viitorului asupra mediului in care vei lucra. Tocmai deaceea este necesara integrarea inca din timpul studentiei daca nu chiar din timpul liceului in astfel de structuri neguvernamentale, tocmai pentru a reda un preview al orizontului personal.

  3. treicuvinteaiurea said

    Dap, trebuie, trebuie, nici nu se pune problema! 😀

RSS feed for comments on this post · TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: