Tânăr cu pălărie aristocrată.

Sâmbătă dimineaţă. Să fii fost vreun 8 fără ceva. În tramvai (de altfel un focar de inspiraţie).

La o staţie oarecare urcă un tânăr la vreo 20 şi-un pic de ani (cel mult). Era puţin grăsuţ şi îmbrăcat cu grijă: blugi potrivit de largi, o cămaşă mai grosuţă, o vestă, iar pe cap îi trona o pălărie chic. Pălărie ce îi conferea un oarecare aer, de care era cât se poate de conştient.

Şi tânărul nostru urcă în tramvai, se uită în jur şi se aşează pe scaun. Vatmanul aştepta culoarea verde. Un nene din spate nu mai avea răbdare astfel că îi strigă şoferului să se mişte mai repede “Ia uite-l şi p-ăsta, doarme! Hai bre mişcă odată!”. Perturbat de zgomotul vocii “ţărăneşti” tipul se întoarce cu mişcări lente şi priveşte afectat către rădăcina contestaţiei. Doar pentru câteva clipe. Nu mai mult. Destul însă cât să fie observat de personajul nostru grăbit într-o sâmbătă dimineaţă.

“Şi tu ce te uiţi, mă?”

Cu aceleaşi mişcări lente, dar cu o privire aproape dezgustată, încărcată şi cu o oarecare doză de indignare şi uimire, tânărul se întoarce din nou şi priveşte pentru câteva clipe, de data asta ceva mai savurate, către spatele tramvaiului şi apoi îşi reia poziţia nepăsătoare şi plină de sine.

Tramvaiul se pune în mişcare până când ajunge la următoarea staţie unde, foarte galant, tânărul, cu aceeaşi privire superior-afectată şi cu un simţ al unei datorii greu de identificat, mă lasă să cobor eu prima, făcându-mi loc să trec deşi eu nu mă grabeam şi îmi era indiferent cine ajunge primul jos.

Se ştie (cred) că unele obiecte ne fac să ne simţim într-un anume fel. De obicei e ceva cu care ştim că ne stă bine, sau pentru care am primit laude. Şi de fiecare dată când purtăm sau folosim acel articol îi sugem din atitudine. Chiar dacă aceasta e departe de adevăratul nostru fel de-a fi. De multe ori îi cerem ajutorul atunci când credem că singuri nu am face faţă vreunei situaţii.

Să-şi fi tras tânărul aristocraţia din pălăria chic ce-i acoperea capul sau faptul că o purta era doar o întâmplare?

Advertisements

1 Comment »

  1. Catalin said

    Maybe he had super powers. Sau asa-si imagina el. 😛
    Cred ca-si imagina si niste muzica glorioasa pe fundal. 🙂

RSS feed for comments on this post · TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: