Robotism?

Uneori am impresia că unii oameni uită de ce am depus atât efort pentru a crea atâtea feluri de roboţi. Şi se străduiesc atât de tare să funcţioneze perfect şi la eficienţă maximă încât se iau la întrecere cu roboţii creaţi să facă asta în locul lor.

Pe de o parte le port un respect ciudat celor ce reuşesc să îşi cronometreze timpul şi să se organizeze la minut. Pe de altă parte nu mă încântă deloc ideea că unii ajung sa-şi plănuiască până şi spontaneitatea.

Mi-am luat un telefon deştept însă mi-am dat seama că singurul lucru pe care vreau să-l folosesc e tastatura qwerty deşi el e dotat cu felurite progrămaşe şi agende. În rest, mă mulţumesc să îmi organizez săptămânile pe hârtie, cu pixul în agendă, pentru că vreau să ştiu că uneori mai pot uita să mă uit în ea la timp decât să îmi ţârâie un aparat şi când trebuie să merg să fac duş (ca să nu spun altceva).

Cred în dezvoltarea personală, cred în faptul că putem fi mai buni şi ar trebui să lucrăm pentru a ne perfecţiona şi a da randament, cred în autodepăşire şi în principiul de învăţare continuă şi cred că ar trebui să fim cu toţii preocupaţi de aspecte ca acestea.

Mă întreb, în schimb, până la ce limită ar trebui să mergem ca să rămânem oameni?

Advertisements

4 Comments »

  1. The Pupeteer said

    Oamenii aceia inca exista, chiar si printre noi, gadget-erii.Sunt rari, si sunt asemeni unor mesteri rari, duc traditia mai departe. Era o vreme in care muzica se auzea numai la un casetofon prafuit pe biblioteca din dormitor, cand chatul era sub forma de biletele strecurate in banca si post-it-uri lasate sub perna celei pe care o lasai dimineata dormind, o vreme cand “linkurile” nu existau , cand online-ul era inca absent in dictionarul nostru cand ca sa iti amintesti ceva mazgaleai un “x” pe palma si cand ajungeai acasa te chinuiai sa iti aduci aminte de ce l-ai facut..Era o vreme cand omul, functiona ca fiinta, nu ca android..era..

  2. Traian said

    Robotu’ din mine zice ca sa comentez articolul asta nu e intre prioritati :). Totusi, sunt printre cei care isi monitorizeaza timpul si trebuie sa zic ceva.

    Cred ca e o prejudecata asta cu robotizarea. O aud foarte des. Cand te uiti din exterior asa pare … uite-i si pe aia ce roboti. Iti imaginezi ca te-ai robotiza daca ai face asta. Cred ca daca ai incerca ai vedea ca nu iti afecteaza cu nimic spontaneitatea si umanitatea. Cred ca iti imaginezi lucrurile altfel fata de cum sunt ele in realitate.

    De multe ori chiar te ajuta sa fii mai uman si mai spontan. Cand ne-am dezvoltat noi umanitatea nu primeam sute de mailuri, twitt-uri, buzz-uri si nu traiam intr-o lume supraincarcata de lucruri de vazut sau de facut. Daca folosesti inteligent self managementul, te ajuta sa scapi de zgomot si sa iti faci loc in viata pentru lucrurile care conteaza, oricare ar fi acelea pentru tine. Evident ca poti sa fii si un freak care isi calculeaza totul la minut si are remindere pentru facut dus. Cred, totusi, ca majoritatea folosesc inteligent lucrurile astea.

    Cand iti propui sa dezvolti o afacere sau o organizatie si esti dedicat, lucrul asta ar putea sa inghita si 50 de ore daca o zi ar avea atat de multe. La mine, efectul monitorizarii timpului a fost ca am devenit mai realist in legatura cu ce pot face intr-o saptamana, mai putin stresat in legatura cu ce nu reusesc sa fac si ca am ajuns sa mai fac loc si pentru altceva. Si nu sunt mai robot decat eram inainte.

    Tu chiar ai intalnit multi roboti?

  3. treicuvinteaiurea said

    Cum spuneam, Traian, eu nu sunt impotriva self managementului, self improvementului si a monitorizarii propriilor activitati atat timp cat monitorizarea in sine nu ne ocupa mai mult timp si energie decat activitatile propriu-zise, si atat timp cat pastram parte din “placerile vinovate” ale vietii.

    Nu am intalnit multi roboti. Nu inca. Dar perspectiva ca robotizarea asta, sub forma de prejudecata cum e ea acum, poate deveni un fapt ma sperie, pentru ca majoritatea oamenilor nu sunt pregatiti sau “construiti” sa se monitorizeze si sa valorifice asta si apar “anomalii” de care nici nu iti dai seama. Cred ca aici pot intra si o categorie a “workaholics”.

    Pupeteer, eu nu vreau sa generalizez robotizarea asta la populatia internautilor. Lumea cu totul se schimba, cum spune si Traian, e vorba de adaptare. Ma refeream strict la supra-planificarea vietii.

  4. The Pupeteer said

    Nu am zis ca e generalizat, dar cum ai zis si tu , e o caracteristica a masinariilor muncitoresti 😛 a celor cu orar pat-birou-pat-5/7zile pentru care fiecare minut e pretios.supraplanificarea e o obsesie, un fixism, viciu ca si fumatu..trebuie neparat ca ce vei face in urmatoarea juma ora sa se regaseasca in prealabil notat pe undeva.

RSS feed for comments on this post · TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: