Bătrânii.

Ne împiedicăm de ei prin oraş şi ne enervăm că ne stau în cale. De parcă nu vom fi cu toţii aşa, de parcă nu şi-au făcut şi ei, la rândul lor, promisiunea că nu vor ajunge până în punctul în care să se târască până la piaţă aşa cum ne promitem toţi, fălindu-ne. De parcă se va sinucide cineva cu adevărat ca să nu ajungă în vârstă. Sau se va închide în casă. Sau se va izola pe vreun munte. Îi înjurăm şi îi criticăm pentru felul în care există, vorbesc, se poartă, stau pe scaun în autobuze …

Gândiţi-vă puţin la câte s-au întâmplat, însă, în ultimii 60 de ani. Gândiţi-vă puţin la presiunea psihologică prin care au trecut şi trec. Te naşti într-o lume simplă, cu reguli stricte, rutină şi posibilităţi restrânse. Îţi obişnuieşti organismul şi mintea cu puţin, treci printr-un regim comunist, printr-o revoluţie şi apoi printr-un boom informatic.

Şi treci de la pământ la asfalt, de la case la blocuri de metal şi apartamente la etajul 8, unde se ajunge intrând într-o cutie acţionată de un buton. Şi în aceste apartamente te aşteaptă, în loc de o carte şi o pasenţă, o cutie în care vorbesc oameni. Oameni adevăraţi care se află în cu totul altă parte şi îţi arată ce se întâmplă în celălalt capăt al lumii, despre care auzisei doar poveşti. Şi vezi atâtea rele câte se întâmplă, vezi criminali şi accidente, vezi cum unii te fură şi te păcălesc. Şi ţi se face frică şi ieşi pe stradă unde lumea are aparate prin care vorbeşte la kilometri depărtare, prin fire invizibile. Şi calculatoare care te ajută să afli oricând-orice, doar tastând o combinaţie de taste.

Bunicii noştri au fost nevoiţi să se adapteze la atât de multe lucruri, atât de greu de imaginat, atât de greu de înţeles. Ei nu aveau filme cu extratereştrii sau teorii despre teleportare care să îi pregătească. Ei nu aveau un subconştient deschis la nou aşa cum avem noi. Pe ei i-a lovit brusc. Din plin. Aproape de-odată.

Ce face o veveriţă care adusă de departe din pădure e lăsată în mijlocul oraşului? Se pierde, se sperie, se apără. De orice. Pentru că nu mai găseşte acelaşi tip de ciuperci. Pentru că nu mai ştie ce creangă nu e destul de puternică s-o ţină.

Asta s-a întâmplat şi cu bătrânii de acum. Unora le-a fost mai uşor, dar majorităţii nu. Nu e corect să-i judecăm atât de aspru. Adaptarea cere timp. Au învăţat să folosească telefoanele mobile. Au început să înţeleagă noţiunea de internet, care e mare lucru, mie însămi fiind greu să o înţeleg. Iar eu am crescut înconjurată de zgomot, microunde, microtehnologii, SF.

Asupra lor a fost exercitată o presiune foarte mare, pentru care nu erau pregătiţi. E normal să fie speriaţi, e normal să nu fie obişnuiţi, să nu înţeleagă. E o frustrare mai presus de om. Şi ea se manifestă. Şi nu e vina lor că nu o pot controla. Nu în totalitate.

Bunicii noştri sunt generaţia de sacrificiu şi nu merită tratamentul pe care îl primesc.

Nu mai fiţi atât de aspri!

Advertisements

3 Comments »

  1. eu's M said

    Eu cred ca batranii s-au adaptat mai bine vremurilor decat noi, tinerii. Au schimbat atatea regimuri politice si ma refer la batranii de peste 70 de ani, unii au fost si in razboi, apoi au trecut si de foametea de dupa razboi. Si noua ne este greu sa ne adaptam unei noi tehnologii din orice domeniu. De ce sa nu recunoastem ca sunt si tineri care habar n-au sa deschida un calculator.

  2. treicuvinteaiurea said

    De acord, M! 🙂

  3. Despi said

    Nu as vrea sa intru detalii, dar ma mananca sa imi las 3 cuvinte, 5 prostii. 1 la mana, batranii peste 70 de ani nu mai sunt “oameni in romania”, sunt cei mai bine plasati spectatori pe larga scena, politica in primul rand iar apoi sociala. Tinand tot voi cont ca au trecut peste regimul comunist, tin sa ajung la cei pana in 60 de ani, si intelegeti, nu ii invioreaza nimic si nici nu ii impresioneaza vreo actiune nou venita pentru “noi”-cei tineri de astazi- , nu va flatati ca “timpurile voastre” ii multumesc sau ii cramponeaza, ei batjocorisesc orice miscare/privire/suflu/gand pe care il ” putem avea”. As putea pune P.U.N.C.T. aici – pentru ca sunt de ajuns prostiile ; Regimul de care s-au bucurat si pe care l-au damnat le-a luat si le-a dat cat nu puteau duce, functioneaza doar pe niste principii invechite date de o psihopatologie cotidiana, mult mai liber decat noi cei de azi tineri si “nemultumiti, nascuti cu libertatea la c%r” . Nici nu le trebuie mai mult.. Sunt prea bine si asa, statul dandu-le doar posibilitatea de a se exprima si motivul pentru care “voi” ii injurati si in blestemati, ii injositi si va permiteti a va da cu parerea la ei. Deci multumi-ti-va voua si pana la urma ceea ce ati crea/t. Cu simpatie, ma inclin! Treci cuvinte : generatia 89 invinge! (tin deschis sa zic ca ma intereseaza doar ce este si nu “de ce” )

RSS feed for comments on this post · TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: