Banii din copilărie.

Indiferent de generaţia din care fac parte, copiii ştiu mai multe decât cred părinţii lor; au acea inteligenţă “naturală” pe care când cresc o pierd sau o înlocuiesc cu alta (în cazul fericit).

Îmi amintesc de verile pe care le petreceam la bunici când, în fiecare seară înainte de culcare, negociam cu bunica numărul de poveşti pe care să mi-l spună. Erau întodeauna aceleaşi 3 poveşti, dar săraca bunica era nevoită să mi le spună chiar şi de 2 ori la rând. Plângând sau nu, şantajând sau nu, promiţând sau nu, copiii ştiu cum să negocieze, iar bunica nu scăpa niciodată prea ieftin; aveam grijă să nu adoarmă înainte să le spună toate şi o corectam la sânge când încerca să schimbe firul poveştii sau să îl scurteze. Poate dacă ar fi învăţat mai multe ar fi scăpat mai ieftin.

Şi îmi amintesc cum foloseam frunze pe post de bani în jocurile noastre şi cum fără să ne fi spus cineva vreodată ştiam că valoarea cea mai mare o au frunzele din copacul cel mai rar, sau cel mai îndepărtat…

Şi mai ştiam că 6 monezi argintii înseamnă o pungă de alune şi că e nevoie de mult mai multe monezi pentru un ou kinder.

Îmi amintesc cu drag de spectacolele pe care le organizam; spectacole cu cortină, fabule, cântece şi poezii; spectacole în aer liber pe care le putea vedea toată lumea, dar pentru care toată lumea trebuia să plătească. Şi ştiam să cerem copiilor frunze şi oamenilor mari bani adevăraţi. Şi ştiam şi ce sumă era potrivită. Nu-mi aduc aminte cum o alegeam, dar suma era întodeauna alta şi nimeni nu s-a plâns vreodată că e prea mare sau prea mică.

Şi, încet-încet, copiii capătă deprinderi şi îşi formează concepţii ca urmare a influenţei societăţii. Îmi amintesc de primele jocuri de Monopoly, când ne prefăceam că suntem oameni de afaceri şi deşi niciodată nu ne foloseau, pentru că nu aveam răbdare să terminăm jocul, şi eu şi sora mea încercam să furăm cât mai mulţi bani fără ca cealaltă să ştie. Pentru că dacă erau mulţi, era bine.

Şi mai ştiam că dacă o împrumutăm pe mama trebuie să ne dea înapoi mai mulţi decât a luat.

Şi mai ştiam cum şi pentru cât timp să strângem banii şi, cu siguranţă, ştiam să ne bucurăm de ei mai bine ca acum.

Şi sunt sigură că ştiam mult mai multe lucruri…

Advertisements

2 Comments »

  1. Superba poveste! Superb postul! Bravo!

  2. treicuvinteaiurea said

    @Nicolae NAUMOF Multumesc!:)

RSS feed for comments on this post · TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: