Online-ul – situaţie de oligopol! Clar!:)

E aşa mişto să fii VIP în online…nu trebuie să îţi faci liposucţii sau să ai grijă să îţi stea întodeauna bine părul, câştigi bani stând toată ziua acasă în fotoliul tău confortabil îmbrăcat într-un tricou de pe care încă nu a ieşit pata de muştar de săptămâna trecută şi purtând papuci de casă, iar când vrei să iei o pauză, pur şi simplu dai shut down. Eeeei şi percepţia asta îi atrage ca muştele la miere pe VIP-urile wannabe.

Dar ca să vezi, online-ul, şi mă refer la partea de bloguri personale (ca să fie clar), e un oligopol absolut. Cotele de piaţă (felicitări lui Cabral pentru locul 1!:) ) se împart între:

  • cei care aveau blog de pe vremea când ele erau foarte puţine, iar numărul celor care chiar aveau ceva de spus şi o făceau cât de cât bine nu depăşea numărul degetelor de la mâini şi
  • cei care se bucură deja de notorietate în alt domeniu (cântăreţi/actori/politicieni).

Şansele să vedem noi bloggeri “populari” sunt mici. E interesant, însă, cum mai apare câte unul care îmi aminteşte de trupele ce apar vara, scot un hit, strâng nişte bani, şi apoi dispar o dată cu reducerile din toamnă. Sunt ăştia care au gura cât casa, se iau de câte unu d’ăsta mare şi dacă reuşeşte să îl prindă într-o anumită dispoziţie, nenea îi dedică un post de vreo 3 rânduri undeva printre alte 10, iar lumea face click cu curiozitatea aia cu care mai dai din când în când pe OTV deşi ştii că de fiecare dată vei găsi acelaşi stereotip de manelaro-scandalagiu ce…(Mă opresc. Continuarea e evidentă.)

Ei, şi dacă pe lângă gura mare, te mai duce puţin capul, o să îţi mai crească numărul de cititori cu vreo câţiva, eventual din cei care nu îl plac nici ei pe ‘ăl mare, dar care nu te vor aduce în fruntea niciunui clasament. Dacă nu, înseamnă ca a venit sezonul de reduceri mai devreme, iar tu eşti obligat să te întorci în colţul tău cu mâna goală, orgoliul rănit şi reputaţia pe care vroiai să ţi-o construieşti, pătată.

Dacă eşti tipă şi eşti drăguţă, la fel. Se poate ca feedreaderul să îţi arate cu câteva unităţi mai mult, dar nu te entuziasma prea tare. Dacă eşti şi isteaţă se poate ca numărul ăla să stagneze, dacă nu, nu.

Ori mai există posibilitatea să ieşi cu ‘ăi mari la o bere. Dacă, la fel, te duce puţin capul, să zicem că ai un început bun, câteva linkuri, dar nici astea nu te ajută cine ştie ce, iar dacă nu te duce capul, apăi ai băut berile alea degeaba.

În concluzie, mai bine îi laşi pe ei să-şi vadă de’ale lor, nu-i mai pândeşti atât, că din câte ştiu eu  bloggerii nu prea ies la pensie, şi tu îţi alegi o nişă şi te dedici ei, pentru că eu numai aşa văd lucrurile si numai aşa cred că toată lumea e fericită. Scrie bine pentru ei şi măcar ai satisfacţia că ai făcut un lucru de calitate.

Ai voie să fii destul de arogant cât să consideri că blogosfera pierde mai mult decât tine.

Advertisements

2 Comments »

  1. dan said

    sal vrei sa iti inscrii blogul tau aici??

  2. sorin said

    Bine gandit si punctat. Si asta e o parere despre blogosfera.

RSS feed for comments on this post · TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: