Mieunând o poveste aproape adevărată…

(Pentru atmosfera…)

EI, unde unul e E iar celălalt e I; atât de la fel, atât de altfel.

Se ştiau de ceva vreme, dar conjunctura a făcut să se cunoască abia mai târziu. Când au facut-o s-au plăcut. Nu atât de mult cât să conteze, dar destul cât să se simtă.

EL. Îmbătrânit, obosit, calm si contemplativ, trecut printr-o copilărie tumultoasă din care a avut de învăţat atât de multe încât le-a uitat; pierdut în resemnarea lucrurilor ce curg în voia lor; cu iz aristocratic şi suflu de artist, pierdut în timpuri ce nu mai au răbdare; atât de ocupat cu nimic, atât de sincer în nesinceritatea lui, atât de simplu în timp ce atât de complicat.

EA. Agitată ca un copil ce nu încetează să se joace, nici când se joacă, nici când mănâncă, nici când doarme; entuziastă şi superficială ca un copil ce transformă fiecare nouă jucărie în jucăria preferată, înconjurată de un haos ordonat, plină de gânduri aşezate într-o ordine haotică, mereu aici, mereu acolo şi parcă nicăieri, atât de liberă printre atât de multe lucruri, nesinceră în sinceritatea-i naivă, rătăcită între lucrurile de care are nevoie, cele pe care le vrea şi cele pe care le face, atât de complicată şi totuşi atât de simplă.

Povestea începe de fiecare dată. Ea intră. Mă salută. Mă face gras, dar nu mă supăr pentru că ştiu că are dreptate. Îmi mângâie blana moale şi apoi, zâmbind, se uită la el. Rupţi parcă dintr-o vreme în care naivitatea încă exista, pierduţi, timizi, începători, deşi amândoi ştiu foarte bine ce să facă, fiecare fiind expert al lumii din care vine. Şi-apoi pornesc agale…în ritmul lui, conduşi de ea…

Cuvintele curg, dar nimeni nu le mai numără, niciunul nu le mai dă vreun sens; vorbesc limbi diferite, dar cine mai ascultă? Ceaiul se răceşte în cana din mâinile ei, ţigara lui se stinge fără a o fuma nimeni…şi nu vorbesc despre nimic şi totuşi nu tac, şi lucrurile se întâmplă.

Eu mă dau în spectacol şi caut atenţie, gelos fiind pe acel al lor. Ea râde şi mă apără, el, plictisit, mă alungă…şi apoi continuă fără a ştii unde au rămas.

Ei nu îi place stilul lui de viaţă, dar s-ar adapta la el mai bine decât ar putea să o facă el la stilul ei şi totuşi niciunul nu ar putea fii altfel decât e…Precum Gregor Mendel ei combină două lumi şi formează o a treia, cu caracteristici comune, cu caracteristici noi. În laboratorul lor, mereu acelaşi, feriţi de ploi… şi vânt… şi oameni… redescoperă o altă lume…a lor…boemă…ciudată…incontrolabilă…

În timp ce îşi fumează ţigara, el o priveşte şi uneori lasă să îi scape frânturi de şoapte. Ea nu înţelege. Sub masca stăpânirii de sine şi a aroganţei se zbate să descopere lucruri pe care nu le va descoperi niciodată pentru că ele nu există. El priveşte şi aşteaptă. Aşteaptă nimic. Lucrurile sunt şi atât. E pierdută în neant pentru că are nevoie să ştie şi asta o zăpăceşte. De ce? Cum? Ce? Ar vrea să facă ceva,  să spună, dar privirea lui o ţintuieşte, privire ce nu îi spune nimic, dar care o copleşeşte. Apoi apar eu şi o salvez “Aici erai, motane!”.

Şi se apropie prea mult unul de altul. El se trezeşte spunând lucruri pe care îi e frică să le spună. Ea ascultă. Zâmbeşte. El se teme, dar continuă…dominat fiind de o personalitate ce pare a fi mai puternică decât a lui. Dar nu se lasă. Se opreste, se întoarce şi revine; orgoliile le zvâcnesc şi vorbesc despre un viitor ce probabil nu va veni niciodată. El ştie să îi citească în priviri, dar ea ştie foarte bine cum să scrie…

Eu adorm. Ei mai stau; ca două suflete ce se cunosc demult…

Apoi ea pleacă, înapoi în lumea ei zbuciumată ce pare prea obositoare pentru el, fără a se mai gândi că se va mai întoarce vreodată. El rămâne, cufundat într-un somn ce pare că niciodată nu e destul, dar fără să o aştepte.

Şi timpul trece…şi e linişte…el prea ocupat cu nimic, ea atât de liberă printre atât de multe lucruri…

Şi apoi, iar…

Advertisements

3 Comments »

  1. cel mai fain e motanul 🙂

  2. treicuvinteaiurea said

    @Niculae Naumof Sa stii ca!:))

  3. sparklingnapi said

    chiar dragut:)

RSS feed for comments on this post · TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: