Când mă fac mare vreau să fiu legendă.

Când suntem mici învăţăm la scoală că legendele sunt povestiri fantastice, transmise de obicei prin viu grai, ce au un sâmbure de adevăr. Când ne facem mari, povestirile devin realităţi, viul grai se numeşte bârfă, iar sâmburele de adevăr este înfipt undeva de unde slabe şanse să mai răsară ceva. Noi, oamenii mari avem şi noi legendele noastre, iar ele sunt de obicei alţi oameni.

Pentru că tot scriu eu pe blog acum, o să încep cu el. Zoso. Nu îl citesc, dar ştiu despre el mai multe lucruri decât imi trebuie. Ce ştiu despre zoso? Că scrie posturi scurte, că scrie despre orice, că se ia de toată lumea, că e primul în topul bloggerilor de când s-a inventat acesta… pot doar presupune că e fan Led Zeppelin şi că e un om obişnuit care mănâncă, iese la suc cu prietenii şi gândeşte (faza cu gânditul şi omul obişnuit e discutabilă). Singura dată când l-am citit a fost când am aflat că există un aşa numit “limbaj de blog”, pe care se pare că eu nu îl am şi atunci, curioasă să văd ce nu am, şi ce înseamnă, am apelat direct la sursă. Şi asta îl face pe zoso să fie o legendă. Lumea vorbeşte despre el, se compară cu el şi îl ia ca punct de referinţă (cred că în curând vor apărea şi bancuri aşa că fii pe fază! :)) ). Până şi cei care nu ştiu ce e ăla blog au auzit de el şi pentru asta tot respectul meu “legendei zoso”!

Un alt personaj, mai intrigant: Gigi Becali [cu el sunt bancuri deja]. Da, chiar el. Pentru că, la fel: toată lumea ştie cine e. Sunt fan al fotbalului doar cât ţine terenul, astfel că nu intru în contact direct cu patronul Stelei niciodată. Şi cu toate astea îi cunosc gesturile, îi cunosc greşelile, activităţile, cam totul. Şi el e luat ca punct de referinţă -nu în sensul pozitiv, dar ce-ar fi basmele fără zmei? – şi de el vorbeşte toată lumea. Sunt tare curioasă cine îi face PR-ul, pentru că omul ăla fie e un om care trebuie să se reprofileze, fie e un om mai non-conformist, dar genial în meseria lui – şi tind spre varianta 2. Aşadar, felicitări “legendei Gigi Becali”.

Iniţial trebuia să fie un post scurt, dar m-am luat cu exemple. Poate am să adaug şi altele ulterior; deocamdată sunt suficiente astea.

Eu sunt mai arogantă. Eu vreau să fiu altfel. Eu vreau să fiu o legendă în stil vechi.

“A fost odată o fată visătoare şi puerilă, care vorbea mult şi gândea de 2 ori pe’atât . Şi într-o zi, să vedeţi ce s-a-ntâmplat…”

Oamenii sunt ce se aşteaptă de la ei să devină!

Advertisements

3 Comments »

  1. Adelina said

    Nu sunt beata ,jur , doar putin turmentata si nedormita. Asa ca fa-mi placerea te rog si nu lasa primul comment ca o sa creada lumea ca-s analfabeta.
    Ideea era ca imi place foarte tare cand vad si oameni care refuza sa se lase inghititi de gloata.:)

  2. treicuvinteaiurea said

    Stau si ma gandesc..daca nu am mai vrea niciunl sa ne lasam inghiti de gloata, atunci s-ar forma una noua? “a oamenilor care nu vor sa…”? 😕
    Gandesc prea mult!:))

  3. Etherfast said

    Aș vrea s-aud vreun banc cu zoso… Știe careva vreunu’? 🙂

RSS feed for comments on this post · TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: