Facultatea. La 20 de ani este unul dintre lucrurile care ne agita cel mai mult, lasand la o parte povestile de dragoste mai mult sau mai putin imprumutate din romane.
Facultatea e putin altfel de cum stiam eu ca e cand eram mica. “Datorita” Tratatului de la Bologna, acum nu mai este de ajuns sa fim testati in sesiune ci si in timpul anului. Asta poate nu ar fi rau, pentru ca se poate intampla ca in ziua examenului, dintr-un motiv obiectiv sa nu dai randament, astfel incat, acum ti se da posibilitatea sa arati ca stii si poti, pe termen lung (ai mai multe sanse, mai pe romaneste, sa iei o nota mai buna).
Ei, aici apare buba. La noi, la romani (nu stiu daca e asa si prin alte parti) lucrurile nu stau intocmai cum ar trebui asa ca, saracul elev care se agita, imbatraneste inainte de termen.
Si iata si patania.
La o minunata materie de baza (manualul e in format A3 si are 400 de pagini) s-a anuntat o la fel de minunata lucrare de control la seminar. Invat eu asadar cele 300 de pagini cate aveam de invatat si ajung luni, pregatita sa arat cat de bine am facut-o. Cand, ce sa vezi? Colegele mele vin cu ideea sa amanam lucrarea pentru ca “nicio grupa nu a dat inainte de vacanta”. Zis si facut si lucrarea se amana pentru prima luni de dupa vacanta.
Trece si vacanta. Ca o eleva silitoare ce sunt, ma apuc si recitesc din nou cele 300 de pagini sa fiu sigura ca nu am uitat nimic (bineinteles ca uitasem..).
Primesc apoi un mesaj, duminica seara in jur de ora 21, de la o colega, care ma roaga sa vorbesc cu domnul profesor (in calitate de sefa de grupa) sa nu mai dam lucrarea maine pentru ca sunt zvonuri ca alte grupe nu au dat si stie ea de la cineva de la alta grupa care face seminarul cu fratele profului (adica intelegeti…varul fiului fiicei mamei tatalui profesorului meu) ca daca vorbim “frumos” cu el nu mai dam si ca oricum seminarul nu va conta la nota finala.
Eu ii dau mesaj inapoi ca e duminica seara si nu pot face asa ceva (m-am gandit eu la etica, morala, bun-simt, nici eu nu stiu ce a fost in capul meu) si ca, eventual, discutam la seminar. Primesc apoi telefon, dupa putin timp, de la alta colega, care ma anunta ca “a vorbit [nu stiu cine] cu proful si a ramas ca maine nu facem seminarul si ca trebuie sa se duca cineva (adica EU! subtil spus) de la ora la care faceam de obicei, ca sa vorbeasca sa recuperam seminarul in alta zi”. Super!
Si iacata ca, de luni, seminarul se va face joi (de la 9, cursul urmator fiind la ora 13:20), si lucrarea tot o dam. Deci ce am rezolvat? Nimic! Inca o noapte pierduta pentru a citi aceleasi 300 de pagini inca o data (poate, poate mai prind ceva in plus), o imagine destul de proasta in fata domnului profesor, care poate fi acuzat de prea multa bunavointa si o pauza in care nu ai timp sa faci nimic.
Ce nu am inteles eu acum este: ce atata agitatie daca seminarul oricum nu conteaza la nota finala!? Voi intelegi? La urma urmei, indiferent ca ai invatat sau nu, indiferent ce nota iei, nu conteaza si deci ..de ce sa te agiti? Dimpotriva, dadeai lucrarea si vedeai si tu un tip de subiect acolo, mai vedeai: ai prins ceva, nu ai prins…Neah, gandesc prea mult.
In orice caz, conteaza, nu conteaza, eu am lucrare joi. Urati-mi bafta!:)
Trei cuvinte aiurea ... 
Cristian said
Bafta! Despre ce facultate vorbim aici (că parcă erau două)?
treicuvinteaiurea said
Management .. 😀 (cea pe care o fac la zi..:p)
Lucian said
Bafta!