un drum la Calimanesti..

Alt weekend, alta ocazie de a explora pitorescul romanesc. Si chiar de pitoresc am dat.

Am ajuns in Calimanesti pe la 10 si ceva dimineata. Trebuie sa recunosc ca, acolo, pana si aerul e senin, iar la ora aia, muntele (care era foarte aproape…atat de aproape ca simteam ca in 5 minute de mers il pot atinge) stralucea! Era acoperit pe alocuri de zapada (o zapada alba si neatinsa) care in razele diminetii era sclipitoare. Cu o farama de nori in jurul piscurilor, privelistea era uimitoare.

Am pornit in cautarea unei cazari. Dupa un dute-vino de circa jumatate de ora (sau poate mai mult) am ajuns la Hotelul Central: o cladire, mare, veche, inconjurata de o gradina ce ar fi putut fi frumoasa, cu foisor, despre care am aflat ulterior ca era patrimoniu national. Pretul era mai mult decat accesibil. Am primit cheia de la camera 326 pentru a merge sa o “inspectam”. Urcand la etajul 3, am facut dreapta. In dreapta, un coridor lung cu multe camere, destul de infricosator mirosind si scartaind a vechi. Gasim camera 325, gasim camera 327 si gasim o camera pe care scria mare WC si mic “326”. Hmmm..ciudat, nu? Asa am zis si noi. De curiozitate insa, si de dragul de a vedea privelistea si de pe geamul de la capatul culoarului celalalt am dat peste aceeasi numaratoare a camerelor. Astfel ca, am gasit, din nou, o alta camera 325, o alta camera 327, dar de data asta si a noastra harazita 326. Camera nu era groaznica, fereastra in schimb prea mica, iar baia…pe scurt…ruginita. Astfel ca am plecat.

Urmatorul loc in care am ajuns a fost Hotelul Teilor, unde ne-am si oprit. Desi am asteptat in holul receptiei mai mult de jumatate de ora, simtind din plin dorul soneriei aleia care apare prin filme, am primit o camera tocmai buna: ingrijita, cu televizor, fereastra mare, curata, baie cu foehn si cabina de dus din sticla. Aveau pana si wireless; nu l-am prea folosit pentru ca scopul era sa ne “exilam” putin, dar era.

Totul era minunat: camera, compania…doar ca na, omului i se mai face si foame. Dupa o plimbare lunga pe coridoare urmand sagetile (observati cat de multe lucruri lungi? Timpul de asteptare, drumul..) am ajuns in sfarsit la restaurant. Restaurant care, in schimb, nu servea mancare. Ciudat, nu? Da! De fapt, nu am gasit mancare nicaieri!

Am iesit afara ca vanatorii dupa vanat si am vazut o pancarda cu “Happy Pizza” . Am urmarit cu perseverenta toate indicatoarele care ne indrumau catre acel loc…si ca sa vezi! Pizzerie care nu serveste mancare! Si am dat peste inca alte 2-3 locuri in care am patit la fel. Dar oamenii aia nu mananca?!

In fine, a fost o ocazie sa vedem si Caciulata, statiunea alaturata, unde am mancat pe saturate si am jucat biliard ( si am castigat! Inca imi astept premiul promis! – aviz pierzatorului.. :p ).

A fost un weekend minunat. Am dormit mult, am lenevit, ne-am plimbat respirand aer curat, am aruncat si vreo 2 bulgari de zapada (desi zapada se gasea doar intr-un strat subtire ce se asternuse peste noapte). Parca nici nu imi venea sa mai plec. Iar “destinul” mi-a fost alaturi.

Ma plangeam eu ca in Bucuresti autobuzele nu ajung niciodata cand trebuie. Ei bine, aici, autocarul care trebuia sa ma aduca acasa a venit mult prea devreme si nu l-am prins. Inca o plimbare pana la Sibiu…numai bine. Am socializat si abia astept sa merg acolo de Revelion!:)

Obiectiv privind: nu sunt foarte multe lucruri de facut pe acolo. Cozia nu e foarte departe, pentru cei carora le place sa viziteze, insa, in rest, e doar un loc unde te poti refugia sa citesti o carte buna, sa privesti muntii, sa respiri aer curat si sa petreci timpul impreuna cu cineva. Noi am hotarat ca vom reveni, in Caciulata, la un hotel unde am mancat si care ne-a placut, pentru a ne odihni dupa sesiune. Planuim partide de poker si, cine stie ce ne mai trece prin cap. 🙂 Asadar, daca umblati dupa liniste, e un loc pe care vi-l recomand cu caldura.

Ce am invatat zilele astea?
1.    Doi lei sunt de o infinitate de ori mai buni decat unul (si nu ma refer la bani).

2.   Nu conteaza unde esti daca esti cu cine trebuie.

3.    Destinul e un jucator periculos si precoce, dar daca stii sa risti, castigi.

In loc de concluzie:  “O fost extraordinar, bah!” 🙂

Advertisements

1 Comment »

  1. sorin said

    Sa mergeti la Casa Romaneasca de la Calimanesti. E scumpa dar face toti banii. Cel putin acum 2 ani era super acolo. Mancai o ciorba cu 10 RON dar altceva nu-ti mai trebuia. Plus ca revelionul facut acolo, acum 2 ani, a fost unu dintre cele mai frumoase.

    cat despre odihna va recomand din propria experienta si “Valea Doftanei”. Un loc de vis….

RSS feed for comments on this post · TrackBack URI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: